Românul de când se ştie a fost şugubăţ, pus pe şotii şi a ştiut să facă haz de necaz, mai ales în cele mai grele momente ale existenţei lui. În 2012 se vor împlini 100 de ani de la trecerea în rândul celor sfinte a celui care sigur a fost cel mai mare ironic prin scrierile sale la adresa politicilor guvernamentale din România, rămas celebru în domeniu nu doar prin celebra replică a unui personaj literar de-al său: „Da’ eu cu cine votez?”

În perioada interbelică şi comunistă i-am avut pe vestitul Tănase şi Teatrul de comedie care îi poartă şi acum numele, iar în spectacolele lor ironia la adresa guvernului era la ea acasă. Chiar şi în epoca dură a cenzurii, ce era de spus se spunea şi lumea aplauda, bucuroasă că se relaxa măcar un ceas şi ceva, uitând de grijile traiului de zi cu zi.

Şi am avut chiar şi „Cântarea României”, cu secţiune specială dedicată satirei şi umorului, unde textele şi interpretarea lor de către artişti lăsau de cele mai multe ori la aprecierea auditoriului să se gândească la cine fac referire cuvintele.

Am fost şi îmi place să cred că încă suntem pe primul loc în lume la inventat şi transmis bancuri cu referire la conducătorii ţării. Avem pe Bulă care a intrat în legendă cu numeroasele sale bancuri politice.

Niciodată însă nu s-a întâmplat ca un oficial guvernamental să ceară imperios, public, unei instituţii mass-media să nu mai fie ironică cu capii ţării. Cerere făcută chiar atunci când se afla în vizită în casa respectivei instituţii şi încălcând toate regulile în materie, atâta timp cât avea la dispoziţie la orice oră din zi şi noapte o instituţie specializată chiar în acest sens.

Mă întreb cât va mai dura până li se va cere, de exemplu, celor care organizează mitinguri de protest să-şi exprime nemulţumirile şi ironiile prin agitarea în aer de pancarte cu mulţumiri din suflet adresate celor care i-au determinat să iasă în stradă. Sau până când în Parlament se va cere interzicerea discursului ironic şi a pamfletului politic venit din partea opoziţiei. Pentru că, nu-i aşa, guvernul nu trebuie să se simtă atacat atunci când „face ce trebuie” şi nici „sufletul premierului nu trebuie decimat cu probleme suplimentare”!

Sper că nimeni nu se simte „deranjat” de ce am scris. Eu unul sigur nu.