În decursul anilor, m-am lămurit că domnului Boc nu-i plac cifrele, mai ales cele reale. Din păcate pentru dânsul şi în mod dezastruos pentru români şi România, cifrele reale ale guvernării Boc ne afundă an de an în faliment economic şi sărăcie. Prin anii 80 era în mare vogă fabula lui Toma Caragiu, aceea cu “Elefantul, Vrăbiuţa, Bursucul şi cu Maimuţa”. Observaţi cât de actuale sunt o parte din versurile fabulei, în ceea ce-l priveşte pe Boc:

“Elefantul a avut de dat
Un raport cum a lucrat,
Câte alune avea în plan,
Câte a cules pe an,
Fildeş cât a folosit,
Cât a economisit...
Însă tot ce a raportat era binişor... binişor... umflat.
Umflat nu cu pompa, ci cu trompa.”

N-o fi el chiar elefant, dar cu siguranţă are o trompă mare când permanent ne anunţă în toate intervenţiile “marile realizări guvernamentale”, “repornirea motoarelor economiei”, “reformarea statului”, “ieşirea din criza economică” si, nu în ultimul rând, “greaua moştenire liberală”.
Iată însă datele reale în ceea ce priveşte 3 lucruri des folosite în discursul lui Boc: deficitul bugetului de stat, datoria publică și costurile ei si  investiţiile din România.

România stă mai rău decât acum 3 ani. Sub guvernul Boc, deficitele bugetului de stat (nominal, real, ca procent în PIB) au fost în permanenţă mult mai mari decât în 2008.

Deficitul bugetar:
În 2008 a fost de 3,9%, în 2009 de 7,2%, în 2010 de 6,8%, iar în 2011 este estimat la 4,7% - 4,8% din PIB).

Cheltuielile cu dobânzi:
în 2008 – 3,9 mld lei; în 2009 – 6 mld lei; în 2010 – 7,3 mld lei; în 2011 – la noua luni 6,5 mld lei, preliminat pe întregul an 8,6 mld lei; în 2012 (estimat) – 11,4 mld lei!!!

Dacă Guvernul va asuma, pentru 2012, un deficit bugetar de sub 2% din PIB, el nu va ajunge nici pentru plata dobânzilor. Practic, în anul 2012, cu o țară adâncită în sărăcie, România va plăti pentru datorii aproape cât tot bugetul public al sănătății. În cea mai mare parte, reducerea deficitul de cont curent se datorează prăbuşirii investiţiilor străine şi interne.
În anul 2008, investiţiile străine în România au fost de 9,5 mld euro. În anul 2009, s-au prăbuşit la 3,5 mld euro, în anul 2010, ele au coborât din nou, la 2,6 mld euro. În anul 2011, preliminatul ne duce la 1,8 mld euro. Comisia Naţională de Prognoză ne spune că rata investiţiilor (totalul investiţiilor raportat la PIB) scade dramatic an de an, de la 32% în 2008, la 26,6% în 2009 şi la doar 22% în 2010.
Din păcate, reducerea deficitului bugetar, care este lăudabilă ca intenţie, nu se poate face sustenabil decât pe baza creşterii economice. Pentru actualul guvern, reducerea deficitului bugetar este doar scop în sine, pe care îşi propune să-l atingă exclusiv prin reduceri de cheltuieli. În acest fel, nu se va reuşi decât limitarea perspectivelor de creştere economică.
Multe cifre??? Cineva cu competenţe în zona economică să-l ajute pe prim-ministru !!!