Ionuț Stroe, deputatul ultras: „M-am dezbrăcat de geaca de campanie și am mers în galerie“

Dumitru Dragomir vorbește după fiecare derby despre „infractorii și golanii din galerii“. Uită două lucruri. În primul rînd, dînsul a făcut închisoare. În al doilea rînd, în peluză există și altfel de oameni. Chiar și din breasla deputaților, din care a făcut și el parte pînă în 2008. Penelistul Ionuț Stroe are 32 de ani și este deputat de trei ani. E unul dintre membrii fondatori ai galeriei organizate a Universității Craiova și a făcut parte din primul grup ultras al Băniei, Freak Boys. Nu s-a sfiit să aprindă torțe pe stadion și nici să-și lepede hainele de campanie electorală ca să meargă în galerie.
 

„Părinții mei nu știau că mergeam în deplasări“
Viața de ultras a lui Ionuț Stroe a început cînd încă făcea la oliță. Tatăl său l-a urcat pe umeri și l-a dus la marile meciuri ale Craiovei Maxima din ’84. Are și acum fanioanele. Mai tîrziu, cînd era la școală deja de șase ani, a început să meargă și singur la stadion. „Mă duceam cu niște vecini la meciuri. Nu prea erau părinții de acord. Nu pentru că mă duceam să văd Știința, doar că nu aveau încredere în anturajul meu. Și nu degeaba. Am avut și cîteva deplasări la care părinții mei nu știu nici acum că am fost. Hai, că le fac o surpriză! Am fost în cîteva deplasări în Ghencea sau pe Giulești pe vremea aia. Era destul de periculos. Țin minte un meci la Pitești, cu Dinamo. Era într-o miercuri și era un frig de nu-ți scoteai nici cîinii afară. A nins pe drum. S-a evitat la limită o bătaie generală. Sau îmi aduc aminte de un meci cu Steaua cînd ne-au dus jandarmii de la gară pînă în Ghencea pe jos, în pas alergător, cu bastoane la picioare“, spune Ionuț Stroe zîmbind mîndru.

Și intră și-n brigadă

Anii de liceu înseamnă pentru deputatul ultras și intrarea în rîndurile unei brigăzi. Și nu în oricare. Vorbim acum despre Freak Boys, poate cel mai respectat grup craiovean din țară. Și primul, de altfel. Liceul „Nicolae Bălcescu“, în care a studiat Ionuț Stroe, este foarte aproape de stadion. Credeți că îl răbda inima să audă scandările peluzei în timp ce el dădea teză la mate? „Chiuleam să merg la meciuri. Erau multe partide care se jucau în timpul săptămînii pe la 5-6 seara. Se știa că nu eram la ultimele ore. Atunci încercam să mă alătur unui grup. Să mă implic direct, să-mi susțin echipa cum vedeam la televizor, la galeriile de top. Eram mîndru că Universitatea este susținută în același fel ca în afară. Ne făcuserăm un grup sudat de liceeni. Stăteam puțin separat de restul galeriei. Nu că nu mi-ar fi plăcut compania, dar îmi plăcea să fiu un pic altfel. Aveam propriul nostru repertoriu de cîntece. Țin minte că în ’99 s-a format grupul Freak Boys, cei mai mulți membri fiind dintre prietenii și colegii mei. Am comandat primele fulare de grup. Îl am și acum pe al meu. Nu lipseam niciodată de la meciurile de acasă și mergeam la foarte multe deplasări: Ploiești, Pitești, București…“, spune melancolic penelistul.

Prima torță. Prima răgușeală

Totuși, încă nu se considera un ultras adevărat. Mai avea un singur pas: să aprindă și el o torță. În galerie, ca și în partid, sarcinile sînt însă împărțite. Erau alții desemnați să lucreze cu pirotehnicele. Pînă la urmă i-a venit și lui rîndul: „Îmi aduc aminte că erau torțe aduse de băieți din Turcia. Știu că era din carton, da’ m-am simțit într-un fel… Era cea mai plăcută metodă de a-ți petrece timpul liber. Veneam mai devreme cu cîteva ore la stadion. Erau multe lucruri de pus la punct. Nu puteai să ratezi duelul verbal cu galeria adversă. După meci, trei-patru zile eram răgușit cînd mă ascultau profesorii. Aveam și probleme cu urechile de la petarde. Erau meciuri destul de încărcate și acustic.“ Dacă ar fi fost în Parlament cînd s-a votat interzicerea materialelor pirotehnice pe stadioane, ar fi avut o opțiune interesantă: „Aș fi propus să existe un loc pe stadion, unul supravegheat, în care să se aprindă torțe, pentru că au existat și evenimente nefericite. Dacă se dorește un spectacol pirotehnic, el trebuie să fie supravegheat de pompieri și de jandarmi. Ar fi ceva să se aprobe o listă cu anumite materiale care să fie permise pe stadion. Din păcate, nivelul de civilizație din România impune și adoptarea unor asemenea măsuri. Știi foarte bine că există și un alt fel de oameni care populează galeriile echipelor din România. Mă săturasem să fiu catalogat ca golan doar pentru că purtam un fular la gît la un meci“.
 

Perioada „Jos Nețoiu!“ din viața lui Ionuț Stroe

Crezul ultrașilor este că luptă cu oricine pentru binele echipei. A luptat și domnul Stroe împotriva lui Gigi Nețoiu, investitorul care a cărat toată echipa la marea rivală, Dinamo: „Scandam și eu împotriva lui Nețoiu. Nu cred că era cineva în oraș care să apere cauza lui. Chiar și plecarea lui cu 20 de jucători a fost o ușurare pentru noi. Fusese o perioadă în care nu învinsesem de 10 meciuri Dinamo. Șapte înfrîngeri consecutive“. Semne de rebeliune a dat și în 2001, cînd a intrat în politică. Supărat pe servilismul față de PSD al membrilor asociației studenților de la Facultatea de Automatică din Craiova, unde studia, s-a înscris în PNL. Bine, de mic i s-a insuflat revolta față de convingerile maselor. Părinții lui au fost printre puținii care nu au votat cu Iliescu, avînd de ales între Rațiu și Cîmpeanu.
 

Rivalii de altădată, colegii din Parlament
Nici politica nu l-a ținut departe de Peluza Sud Craiova. „Îmi aduc aminte de unul dintre ultimele meciuri în galerie, în 2004. Jucam cu Dinamo și toți suporterii aveau stegulețe alb-albastre. Eu eram în campanie electorală cu Alianța DA. Stăteam la tribuna a doua cu colegii mei de alianță și aveam toți geci portocalii. N-am putut să stau. Mi-am dat jos haina și am fugit în galerie. Asta să o scrii!“ – ne roagă ultrasul cu intrare liberă în Palatul Parlamentului. Chiar dacă acum nu mai stă în peluza cu tabelă, ratează foarte rar un meci al Științei de pe „Ion Oblemenco“. În 2011 i-au scăpat doar trei sau patru. Deplasările înseamnă altceva acum: „Am foarte mulți prieteni parlamentari care țin cu Dinamo. Lucrăm pe bază de reciprocitate. Cînd are meci Dinamo în Craiova, sînt bineveniți. Țin minte la o partidă de anul trecut cu cîinii că, la 0-0, ne-a refuzat arbitrul un penalty. Îți dai seama cum mă simțeam și ce s-a întîmplat cu mînerele scaunului?“, ne întreabă politicianul cu fular de parcă n-ar fi putut să meargă în sectorul oltenilor, unde putea să rupă scaunul cu totul.

Vrea Craiova ca Buenos Aires
Nici ca om politic nu s-a îndepărtat de Știința. A venit cu propunerea ca Universitatea să se organizeze după modelul Bocăi Juniors. Acolo există cimitirul Boca, companie de taxi Boca și încă 2.000 de firme care produc bani pentru echipă. Nu vrem să supărăm pe nimeni, dar, în situația de acum, la Craiova cel mai mare succes l-ar avea închisoarea Universitatea. La final, Ionuț Stroe ne roagă să-i să publicăm neapărat următoarea declarație: „Indiferent de eșalonul în care va evalua Craiova, pentru mine rămîne numărul 1“. (Claudiu Radu – Kamikaze)